Proces
Renovare fără regrete: 5 lucruri de decis dinainte
-
Cosmina Truță
Un proces de renovare este întotdeauna unul complex, care implică multe decizii, în care te vei implica emoțional și care te va solicita mai mult decât ai anticipat, mai ales atunci când decizi să iei totul asupra ta și să coordonezi singur întregul proces, cu tot ce implică el.
În aceste condiții, nu este puțin probabil ca la final să constați că ai anumite regrete cu privire la rezultat, la buget, la timpul și energia pe care le-ai consumat sau pur și simplu să îți dai seama că lucrurile nu au mers așa cum ai crezut.
Majoritatea regretelor care pot apărea într-un proces de renovare sau de amenajare vin din decizii amânate, din decizii luate în ordinea greșită ori în mod disparat, fără ca procesul să fie gândit cu un context de ansamblu sau ca un sistem unde toate părțile conlucrează. Rareori regretele țin, așa cum poate am vrea să credem, de un ghinion independent de noi.
În astfel de situații se întâmplă ca aceleași cinci decizii să fie cele care reapar, indiferent de proiect. Înfruntate din timp, având cunoștințele necesare, evităm costurile suplimentare și frustrările care vor apărea mai târziu.
Mai jos sunt cele cinci decizii la care recomand să te gândești înainte să spargi primul perete.
Planul complet, înainte de orice achiziție
Înainte să începem un proiect de renovare, suntem plini de energie, de inspirație și de entuziasm. Avem idei, ne plac diverse lucruri și, în acest vârtej de emoții, nu mai ținem cont de pașii pe care ar trebui să îi urmăm și facem achiziții de impuls. O canapea care ne-a plăcut foarte mult, o cadă free-standing sau un candelabru, de exemplu.
Astfel de achiziții se pot dovedi greșeli costisitoare; fără un plan finalizat și repere clare cu privire la dimensiunile recomandate și o paletă cromatică stabilită, orice achiziție devine un risc.
Gresia, mobilierul sau obiectele sanitare cumpărate din timp, fără dimensiuni exacte confirmate de proiect, ajung des să nu se potrivească cu spațiul rezultat sau cu restul deciziilor luate ulterior.
Poți avea senzația că vei economisi dacă profiți de o ofertă pentru o piesă de mobilier care ți-a plăcut (dar în lipsa unui context) sau că vei câștiga timp în execuție dacă achiziționezi de la început parchetul (din nou, fără un context definit). De fapt, îți creezi probleme pentru viitor: canapeaua este prea mare pentru spațiul tău și constați că nici nu se potrivește cu tapetul pe care l-ai luat special pentru acel perete, iar parchetul a fost depozitat incorect pe perioada lucrărilor de execuție, care s-au prelungit față de programul inițial, iar acum o parte din plăcile de parchet sunt compromise, cantitatea rămasă nu este suficientă pentru a acoperi toată suprafața și acel model a ieșit din producție.
Dacă respecți ordinea corectă a etapelor, lucrurile se vor simplifica, iar numărul problemelor care pot apărea se va micșora: înainte de orice achiziție, trebuie să ai un proiect complet.
Care pereți sunt portanți și care pereți pot fi mutați
Un perete portant (de rezistență) face parte din structura care susține clădirea: preia și transmite mai departe, către fundație, greutatea plafoanelor, a pereților de deasupra și a întregii construcții. Eliminarea sau subțierea lui afectează stabilitatea clădirii, nu doar a apartamentului tău.
Un perete neportant (de compartimentare), în schimb, desparte doar spațiile interioare, fără rol structural. Poate fi mutat sau eliminat fără să afecteze rezistența clădirii, cu condiția să verifici întâi ce instalații trec prin el.
Diferența dintre cele două nu se vede întotdeauna cu ochiul liber. De aceea, pentru orice modificare de compartimentare ai nevoie, în primul rând, de o evaluare făcută de un specialist care să confirme dacă peretele respectiv este sau nu portant. Dacă este portant, orice intervenție (eliminare, subțiere sau realizarea unui gol nou) necesită o expertiză tehnică realizată de un expert tehnic atestat, plus un proiect de arhitectură și autorizație de construire sau desființare de la primărie.
Din 25 august 2026, aceste autorizații sunt reglementate de Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (Legea 169/2026), care a înlocuit integral vechea Lege 50/1991 (conform avocatnet.ro, august 2026). Lucrările la structura de rezistență, făcute fără autorizație, rămân sancționabile sub noul cod, printr-un mecanism de „autorizație de regularizare” cu taxe de până la 10 ori mai mari și o suprataxă de 100% la impozitul pe clădire, cât timp construcția rămâne neregularizată (conform bpv-grigorescu.com, august 2026). Normele de aplicare ale noului cod nu sunt încă finalizate peste tot, așa că verifică situația actualizată direct cu un specialist sau cu primăria.
Orice clădire a fost gândită în manieră completă la momentul construcției ei, iar elementele structurale au fost realizate ținând cont de o sumă de criterii, pe o logică pe care este indicat să nu o provocăm. Orice intervenție la elementele structurale poate afecta integritatea clădirii și utilizarea acesteia în condiții de siguranță. Este tentant, în contextul actual al spațiilor deschise, de dimensiuni generoase, să ne dorim să desființăm toți pereții, însă siguranța vine pe primul loc, iar orice modificare care poate avea un impact trebuie evaluată de un specialist înainte de a fi pusă în practică.
Poziția instalațiilor: apă, canalizare, electrice
Pentru a evita costuri suplimentare și timp prelungit de execuție, este ideal ca atunci când încep efectiv lucrările de renovare sau amenajare, tu să știi exact pozițiile pentru toate obiectele sanitare, corpuri de iluminat, prize și întrerupătoare.
Mutarea instalațiilor sanitare sau electrice poate părea un lucru simplu la o primă vedere, dar în realitate implică lucrări suplimentare, iar cu cât mai târziu în procesul de amenajare decizi mutarea, cu atât mai multe lucrări suplimentare vor exista.
De exemplu, dacă ai constatat după ce ai montat dulapul de haine de pe hol că nu poți monta lustra fiindcă nu vei mai putea deschide ușile dulapului și ești nevoit să muți poziția cablului pentru lustră, modificarea nu înseamnă doar atât. Înseamnă crearea unui șanț pentru repoziționarea cablului sau crearea unui nou decupaj în cazul unui plafon din gips-carton (cu prelungirea cablului dacă este cazul), urmat de reparația locală a plafonului și apoi finisarea lui cu vopsea, iar vopseaua va trebui aplicată pe tot tavanul, fiindcă intervenția locală se va observa. În acest timp, trebuie să ai grijă să protejezi tot ce poate fi murdărit sau prăfuit în timpul reparațiilor. Altfel spus, timp, energie și costuri în plus. Și asta doar pentru ajustarea unui cablu.
Decide cât mai devreme pozițiile elementelor, iar dacă totuși se întâmplă să ajungi în situația în care trebuie să modifici pentru că altfel nu poate funcționa spațiul, analizează cu atenție dacă merită modificarea sau poți găsi o soluție mai ușor de implementat, care să rezolve problema. Nu lua decizii la impuls în astfel de situații.
Iar pe parcurs, verifică dacă lucrările au fost realizate corect și că dimensiunile au fost respectate. Te interesează atât funcționalitatea spațiului, cât și alinierea elementelor față de anumite repere. De exemplu, în cabina de duș, vei dori ca rigola să fie montată fix pe centru, coloana de duș la fel, iar vasul WC vei dori să fie centrat pe zona de perete alocată.
Bugetul real, cu rezervă pentru neprevăzut
Oricâte calcule și estimări vei face înainte să începi lucrările de amenajare sau renovare, adevărul este că la final vei constata că suma investită este mai mare.
Bugetul necesar unei renovări complete se împarte în multe categorii, pe care trebuie să ai grijă cum le prioritizezi pentru a putea ține bugetul sub control. Sfatul meu general este să mergi din profunzime spre suprafață: instalațiile (sanitare, termice, HVAC, electrice), izolația și tot ce nu se vede într-o casă sunt de fapt zonele unde nu vrei să faci compromisuri de calitate, nici la materiale, nici la manoperă. Prin comparație, lucrurile de suprafață (draperii, covoare, mobilier mic, unele corpuri de iluminat) sunt piese care se pot schimba cu ușurință în timp și unde poți face alegeri care să optimizeze bugetul.
Dincolo de aceste aspecte, este foarte important să îți aloci un procent suplimentar pentru eventuale surprize, care pot varia de la scumpiri (ale materialelor, manoperei, mobilierului), la decizii greșite pe care trebuie să le repari, la vicii ascunse pe care le poți descoperi abia după ce încep lucrările de execuție, mai ales în cazul clădirilor vechi, care pot ascunde umiditate, instalații degradate sau elemente structurale deteriorate.
Îți dau un exemplu dintr-unul din proiectele mele: pentru un apartament dintr-o clădire veche, construită la începutul secolului XX, planul inițial era să păstrăm parchetul original, care avea să treacă printr-un proces de recondiționare. După eliberarea apartamentului și începerea lucrărilor de amenajare, s-a constatat că parchetul era, pe suprafețe mari, degradat în mod irecuperabil, ceea ce a însemnat îndepărtarea parchetului și a stratului suport, turnarea unei șape autonivelante și montarea unui nou parchet. Toate aceste operațiuni au însemnat prelungirea șantierului și o mărire consistentă a bugetului necesar.
Recomand să pui deoparte o rezervă suplimentară, peste bugetul estimat inițial, exact pentru astfel de situații, ca să nu fii nevoită/nevoit să oprești lucrarea la jumătate din lipsă de fonduri.
Cine coordonează șantierul zi de zi
Pe un șantier apar zilnic decizii mici, dar care se acumulează: o priză mutată cu 10 cm, o nișă adăugată, o comandă întârziată. Cineva trebuie să ia aceste decizii rapid și coerent cu proiectul inițial, altfel apar improvizații care se văd în rezultatul final. Stabilește dinainte cine are acest rol, tu, arhitectul care coordonează execuția sau constructorul, dar ia această decizie înainte să înceapă lucrarea, nu pe parcurs.
Este foarte important să existe un punct unic de contact (fie că este o singură persoană sau o echipă coordonată) pentru a asigura coerența procesului și desfășurarea lucrărilor fără probleme și necunoscute.
În lipsa unui astfel de element coordonator, se vor lua decizii arbitrare, informații importante se vor pierde sau se vor transmite eronat, ceea ce din nou se va traduce în timp, energie și bani.
Întrebări frecvente
Cât timp înainte de renovare ar trebui să am proiectul gata?
Ideal, proiectul complet este gata cu cel puțin câteva săptămâni înainte de începerea lucrărilor, timp suficient cât să comanzi materialele necesare pentru prima etapă, elementele încastrate pentru obiectele sanitare (rezervoare, rigole, baterii) și finisajele, care pot avea termen de livrare de câteva săptămâni.
Dacă începi lucrările de amenajare fără un proiect finalizat, riscul deciziilor luate în grabă, sub presiune, și al greșelilor se multiplică.
De exemplu, te grăbești să achiziționezi rezervoarele încastrate fiindcă instalatorul ți-a spus că acum este momentul, deși proiectul nu este gata. Ulterior, alegi baterii aurii pentru baie, dar constați că pentru rezervorul deja montat și închis sub plăcile ceramice nu găsești clapetă compatibilă decât pe finisaj argintiu.
Sau te-ai grăbit să torni șapa și să montezi gresia în băi și bucătărie, ca să constați că ai rămas cu o diferență de nivel între parchet și gresie.
Ce se întâmplă dacă descopăr o problemă (de exemplu o instalație veche) după ce am spart peretele?
Se oprește lucrarea la acea zonă, se evaluează problema împreună cu echipa de execuție (și, dacă e cazul, cu un specialist), iar decizia despre soluție și cost se ia înainte să continui. Exact pentru astfel de situații e utilă rezerva de buget de care vorbeam mai sus, ca decizia să fie una calculată, nu una luată sub presiunea unui șantier oprit.
Am nevoie de arhitect chiar și pentru o renovare mică?
Depinde de amploarea lucrărilor. Pentru o zugrăveală sau o schimbare de mobilier, nu. Pentru orice modificare de compartimentare, de instalații sau care implică mai multe decizii corelate, un arhitect îți economisește exact genul de greșeli descrise mai sus, care costă mult mai mult de reparat decât onorariul de proiectare.
Cum îmi dau seama dacă un perete este portant?
Nu îți dai seama sigur doar uitându-te la el sau bătând în el, indiferent ce spun metodele empirice care circulă online. Planurile inițiale ale clădirii, dacă le poți obține, sunt un prim indiciu, dar singura confirmare sigură vine de la un inginer structurist, printr-o expertiză tehnică.
Am nevoie de acordul vecinilor sau al asociației de proprietari pentru renovare?
Pentru lucrări interioare care nu afectează structura sau părțile comune, de regulă nu. Pentru orice modificare care afectează structura de rezistență, fațada sau elemente comune ale clădirii, ai nevoie de acordul asociației de proprietari și, adesea, de autorizație de la primărie. Verifică regulamentul asociației tale înainte să începi, ca să eviți o oprire de lucrare la jumătatea drumului.
Concluzie
O renovare fără regrete ține, în primul rând, de ordinea în care iei aceste cinci decizii. Planul, structura, instalațiile, bugetul și coordonarea, stabilite dinainte, îți economisesc exact genul de costuri și frustrări care apar când deciziile se iau pe parcurs, sub presiune.
Dacă vrei să pornești o renovare cu un plan clar de la primul perete, hai să vorbim!
Related